Al vieții mele dulce chin,
Amar adesea Precum fierea,
Ce mă Face sa suspin
Și-n gol, să îmbrățișez tăcerea.
Cu chip de înger: pur, ceresc,
Scăldat și-n noapte de lumină;
Învelită-n altul, pământesc.
Dosind originea-ți divină
Pe care eu o intuiesc
În Îngereasca-ți licărire
Și-n ochii vii, care-mi sclipesc
C-ascund întreaga-mi fericire.
