Mă gândeam zilele astea la comaparație, la rolul ei în viață. spre uimirea mea, ca rezultat a acestor meditații, am avut revelația că este probabil factorul determinant în ce ne privește alegerile pe care le facem zilnic și a închegat frînturile gîndurilor îndelung dezvoltate și încă neordonate cu privire la sensul vieții.
Unica metodă prin care putem atribui sens oricărei părți ale realității este raportarea acesteaia la alta care-i servește drept punct de referință. Afirmația pare a fi valabilă la nivel universal. Continuând reflecția… – Posibil ca Dumnezeu să fie doar un specific punct de referință care a fost inventat de omenire ca să atribuie sens vieții…
– Dacă nu există Dumnezeu, bine și rău, puncte finale care trebuiesc atinse, soartă?
– Dacă există doar viața, fără hotare, cu excepția celor care din neștire, prostie, vicii ori alte motive îngrăditoare și le-a impus tot omenirea?
– Hotarele.
– Hotarele servesc omenirii drept piedici, juguri, lanțuri, țepe(lista e lungă). Drept motiv permanent de nemulțumire, plîngeri, ură pe care oamenii le manifestă cu dăruire, iar in loc de izbăvire din motive logice, le înmulțesc și întăresc pentru a avea încă mai multe motive de nemulțumire, iar în consecință, pentru a le încălca mai mult…
Oare ce-ar fi dacă toți ne-am gândi la Comparație, Dumnezeu și Hotare…
