Iubesc să merg pe calea ușoară…
Când am vântul în spate, atunci să pornesc,
Să încarc grijile vremii subțioară
Și ca în vis, nestăpânit să trăiesc.
Să cedez, să mă fac că n-am înțeles,
Să zâmbesc naiv când mă ceartă.
Accept ușor să obțin insucces
Justificat butaforic, cu pretexte de artă.
Iubesc pacea și tihna, și somnul la amiază,
Și moleșeala plăcută când gându-i în zbor.
Să fiu martor al vieții, scăldat de-a soarelui rază
Și să iubesc reciproc, călduros și ușor…
Dar dacă brusc, din tihna-mi somnoroasă,
mă scoală vuietul crescând
Al spaimei lumii de gura fioroasă
a Morții, ce vine devorând,
Mă voi trezi!…
